De la 1 ianuarie 2018, Consiliul Local Tulcea a majorat de la 92 la 125 lei/persoană/an cuantumul taxei de habitat (gunoi), spre disperarea cetățenilor care nu înțeleg care este justificarea acestei măsuri. Practic, municipalitatea își motivează gestul prin faptul că, din 2009 și până în prezent, taxa de habitat nu a mai fost modificată.

Din nefericire, în tot acest timp, în care PMT ne-a făcut, iată, o mare favoare, autoritățile locale nu au făcut nimic pentru regândirea și eficientizarea sistemului de salubritate al orașului, astfel încât tulcenii să nu mai fie „jupuiți” de bani doar pentru ca societatea de Servicii Publice locale să-și poată acoperi costurile cu combustibilul și plata salariilor. Practic, oricât ai majora taxa de habitat, sistemul de salubritate va rămâne ”o gaură neagră” atât timp cât nu se va acționa pe mai multe paliere, atât în interesul societății locale de profil, cât mai ales al cetățenilor.

USR Tulcea propune începerea transparentizării sistemului de salubritate, iar aceasta nu se poate obține fără un sistem de taxare adecvat. ”Plătește-cât-arunci” este primul pas. Conceptul este, de altfel, prevăzut ca și obligativitate, începând cu data de 16 iulie 2017, în Legea nr. 211/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 17, alin. (11): „În vederea stimulării colectării separate a deșeurilor de la populație, autoritățile publice locale aplică, ca instrument economic, principiul «plătește pentru cât arunci»” (forma finală, conform Legii nr. 166/2017).

Una dintre măsurile subsecvente impunerii obligativității colectării selective este taxarea diferențiată a fiecărui tip de deșeuri în funcție de cantitatea aruncată: Plătește-Cât-Arunci, sau după acronimul în engleză: PAYT. Sistemul asigură reducerea cantității de deșeuri depozitată prin încurajarea reciclării imediate a deșeurilor colectate.

În esență, este nevoie de impunerea unei sancțiuni, sub forma unei taxe, celor care nu selecționează deșeurile la sursă. Implementarea presupune un efort consistent de educare și conștientizare de către toți cetățenii și existența unor mijloace tehnice de monitorizare și distribuire a costurilor.

Din punct de vedere tehnic, se va ține evidența cantității de deșeuri aruncată în două puncte: prin chitanțele nefiscale emise de cântarul automat alăturat platformelor îngropate, cât și în containerul îngropat de colectare, care poate fi dotat cu senzori și poate consemna când primește o cantitate mai mare decât cea constatată de cântar.

Primul cântar va putea fi accesat de fiecare persoană pe bază de cod de acces sau cartelă pentru a asigura distribuirea corectă a costurilor. Sistemul de monitorizare video va permite controlul activității de cântărire și aruncare. Mai mult, acest sistem de verificare poate permite identificarea exactă a persoanei care a aruncat o anumită pungă de deșeuri, în cazul în care regulile privind sortarea nu au fost respectate.

Construirea treptată a platformelor îngropate va simplifica informarea celor care folosesc un anumit punct de colectare, având în vedere că pot fi implicate, pe rând, toate asociațiile de proprietari. Este important ca responsabilitățile administrării sistemului să fie foarte atent și clar distribuite între actorii sistemului: cetățeni, responsabili de selectarea la sursă, autorități, responsabile pentru administrarea sistemului, și industria responsabilă pentru prelucrarea deșeurilor. Un exemplu în acest sens este sistemul implementat în județul Aschaffenburg, din Germania, prin care s-a înjumătățit cantitatea de deșeuri reziduale la sursă. Pentru început, sistemul poate funcționa în limitele tarifelor actuale, asigurând doar mijloacele prin care pot fi defalcate cantitățile de deșeuri, dar după o perioadă scurtă tarifele trebuie să fie diferențiate pe fiecare fracție colectată.

Pe măsură ce consumatorii dezvoltă un obicei de selectare a deșeurilor, tarifele trebuie să crească până la un nivel în care sistemul este sustenabil. Excludem orice variantă în care sistemul de colectare este subvenționat mai mult de un an fiscal. Sistemul de tarifare ar trebui structurat astfel încât să ducă la reducerea continuă a volumul de deșeuri reziduale generate și să amplifice operațiunile de reciclare a fracțiilor de deșeuri.

Tarifele aplicate în cadrul sistemului ar trebui să cuprindă:

• o taxă cu o valoare mare, pentru deșeurile reziduale;
• o taxă zero pentru deșeurile de bucătărie, biodegradabile;
• o taxă mai mică pentru deșeuri vegetale, pentru a încuraja compostarea individuală;
• o taxă mică pentru materialele reciclabile uscate;
• o taxă fixă prin care să se asigure stabilitatea veniturilor administrației.

Implementarea unei taxe pe cantitatea și tipul de deșeuri generată este cel mai rapid mod de a coopta consumatorii în cadrul sistemului de colectare selectivă a deșeurilor, dar este nevoie de o administrație responsabilă care să se asigure că acestea sunt și transportate separat, precum și că timpii de la colectare la reciclare sunt minimi. Astfel, resursele generate nu vor mai trebui depozitate în rampe, ci vor reintra în circuitul economic. În final, fluxul îmbunătățit de resurse va duce la înființarea a mai multe locuri de muncă la nivelul întregii economii locale. Municipiul Tulcea poate deveni un exemplu de bune practici în acest domeniu, existând toate ingredientele unei performanțe: resurse financiare, forța de muncă, producători de deșeuri educați care doresc să-și reducă amprenta asupra mediului, astfel încât mai este nevoie doar de preluarea inițiativei de către administrația locală pentru a impune aceste măsuri.