USR propune angrenarea bugetelor primăriilor municipiilor din România, deci inclusiv Tulcea, în finanțarea și susținerea spitalelor de interes județean.

Propunerea Senatorului USR, Adrian Wiener, prevede ca ”autorităţile publice locale să poată participa la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv cheltuieli de personal, stabilite în condiţiile legii, bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale ale unităţilor sanitare cu paturi transferate, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale. Municipiile de pe raza teritorială a aceluiași județ, care nu au preluat în administrare ca și ordonator de credite un spital, alocă obligatoriu minim 10 % din bugetul local aprobat, pentru a finanța și susține spitalele de interes județean, indiferent de subordonarea acestora”.

Impactul pozitiv estimat este de aproximativ 2,3 miliarde lei (500 de milioane de euro), sume care vor fi folosite pentru finanțarea și susținerea spitalelor de interes județean, propune proiectul lansat de Senatorul USR Adrian Wiener.

În marea majoritate a cazurilor, bugetele Primăriilor Municipiilor reședință de județ nu sunt folosite în mod curent la susținerea sistemului public de sănătate, spitalele Județene, care tratează de departe majoritatea cazurilor cu costuri ridicate din fiecare județ, fiind preluate de către Consiliile Județene. Acestea din urmă, însă, au, în genere, bugete semnificativ mai mici decât primăriile reședințelor de județ.

Astfel, investițiile din bugetele primăriilor mari din România au fost minimale, deși majoritatea spitalelor Județene și regionale au nevoie de investiții în infrastructură, fie că vorbim de condițiile hoteliere, fie că vorbim de dotarea cu aparatură și tehnică medicală, materiale sanitare, medicamente sau consumabile. Această situație se înregistrează cu toate că legea 95/2006 – Legea Sănătății – permite autorităţilor publice locale “participarea la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv cheltuieli de personal, stabilite în condiţiile legii, bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale” (art.199).

Din păcate, majoritatea spitalelor din România au ajuns să aloce peste 90% din buget în masa salarială, iar listele de investiții întocmite de șefii de secții și centralizate de conducerea spitalelor rămân de multe ori doar deziderate. De altfel, una din cauzele principale ale deșertificării medicale din România, ale plecării masive de cadre medicale din țară este chiar vulnerabilitatea practicii medicale și riscul ridicat de malpraxis în condițiile deficiențelor majore ale sistemului de sănătate.

În 2010 prin OUG 48 373 din cele 435 de spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății 373 au trecut în subordinea autorităților locale. Acest demers a fost considerat, pe bună dreptate, o “descentralizare decizională” și o “responsabilizare a autorităților locale în singurul serviciu public în administrarea căruia aceste autorități nu sunt implicate și de care beneficiază cetățenii în cadrul comunităților locale”.

Măsura dorea crearea unui ‘lanț scurt’ de decizie/responsabilitate/finanțare în ceea ce privește autoritățile locale și cetățenii/beneficiarii sistemului public de sănătate. Se avea în vedere, de asemenea, și o eficientizare a gestionării resurselor umane și financiare din domeniul sănătății. Mai mult, implicarea autorităților administrației publice locale în managementul asistenței medicale, a determinat, într-o oarecare măsură, implicarea acestora în identificarea, cunoașterea și soluționarea nevoilor reale de sănătate ale populației din comunități.